Editorial

Generatia 'STO

text de Ionut Popa

 

La jumatatea anilor ’90, dupa lansarea unui cunoscut post de televiziune, totul devenise „pro”. Atunci, cand toate pareau proiectate pentru „mai bine”, cand Generatia PRO isi lansa programele si vedetele, cand noi, astia mai batrani, ne gandeam la spiritul pro-activ al tinerilor care vor prelua fraiele noii democratii mioritice, Romania parea canalizata pe directia unei evolutii corecte, spre civismul si valorile societatilor occidentale. Libertatea, spiritul critic, ierarhizarea valorilor, competenta si competitivitatea erau tot atatea puncte de bifat la capitolul „sperante”. Marturisesc ca atunci nu imi reprezentam felul in care urma sa arate tara acelor tineri. Dezastru!
 
Cei care inca traim in Romania, realizam, astazi, cu tristete, ca totul a fost un jalnic misto; ca de sperantele si iluziile (poate naive) de atunci si-au batut joc, rand pe rand, politicieni, televiziuni, presa scrisa, profesori, actori, justitie, medici, gropari, functionari... Personajele publice de azi sunt, parca, rupte din show-ul Abramburicai: elevii consuma povesti de amor cu profesoarele; preotii isi hartuiesc enoriasele; cuvioasele fac greva ca parintele cel frumos este inlocuit, subit, cu un popa urat si betiv; poporul e nemultumit de politicieni, politicienii sunt nemultumiti de popor; prin orase, daca ninge, se inchide la paine; desi nimeni nu curata zapada, strazile sunt tot pline, pentru ca romanii s-au adaptat si si-au cumparat jeepuri, iar pietonii au invatat sa inoate prin nametii de pe trotuare; in maternitatile insalubre „de stat” nasc vedete de televiziune, in timp ce in clinicile private, unde normalitatea este platita cu sume ametitoare, nasc majoritatea platitoarelor de contributii pentru asigurari sociale; maneaua ne reprezinta la Eurovision; companiile farmaceutice profita la maxim de incultura si lipsa de informare a imbolnavitilor; personajele de televiziune habar n-au care sef dac s-a sinucis cu demnitate pentru a nu cadea prizonier, Decebal sau Burebista; cercetarea stiintifica este sublima, dar, ca un facut, monser, lipseste cu desavarsire; invatamantul parca are ca obiectiv principal mentinerea stadiului de tara eminamente legumicola; jandarmii din fortele speciale isi pierd pistoalele si mitralierele in timp ce fugaresc „infractorii”; asistentele fac trafic cu stupefiante in sectiile de dezintoxicare; ziarele se inchid, din lipsa de cititori; 20 de canale de sport transmit, in direct, bataie; guvernul trimite in Tahiti forte de intr-ajutorare a victimelor cutremurului din Haiti; industria muzicala produce monumentale simfonii ale penibilului; mari actori ai filmului si teatrului romanesc interpreteaza tigani in televonvele; o fractura deschisa poate fi cauzatoare de moarte, daca nefericitul pacient zace trei zile in ger, la -25˚C... si, din nefericire, enumerarea poate continua la nesfarsit.
 
Intrebat „De ce pe marginea autostrazilor romanesti” (trebuie sa recunosc ca intrebarea in sine e o gluma) „nu se amplaseaza panouri antifonice metalice, ca peste tot in Europa?” – panouri care, la o adica, ar functiona si pe post de parazapezi – un „responsabil” a declarat sec: „Pentru ca se fura, domnule!”.
O tipa aflata in conflict cu alta spunea, la televizor, ca... „fata de ea, cealalta are multe minusuri in plus”!
Tara frumoasa, popor haios...
Ce misto!